E-MAIL

7:27 pm, October 2, Thursday

Rezultate etapa I: 2007

clip_image001

 

I) CONSIDERATII GENERALE ASUPRA BUNASTARII ANIMALELOR

Bunastarea animalelor a reprezentat subiectul a numeroase discutii inca de la inceputul utilizarii acestora ca specii de interes zootehnic sau ca animale favorite. Pentru societatea umana contemporana, bunastarea animalelor nu mai reprezinta doar un deziderat sau o perspectiva, ci, din ce in ce mai acut, o necesitate. Importanta problemei bunastarii animalelor este demonstrata de faptul ca aceasta a intrat in sfera de preocupari a unor organizatii si organisme guvernamentale sau neguvernamentale cu caracter politic, economic, social, tehnic si profesional, din care se mentioneaza: Organizatia Natiunilor Unite, prin Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie; Organizatia Mondiala a Comertului; Consiliul Europei; Uniunea Europeana; Oficiul International de Epizootii – Organizatia Mondiala pentru Sanatatea Animalelor; Codex Alimentarius; Asociatia Veterinara Mondiala; Societatea Mondiala pentru Protectia Animalelor; Eurogrupul pentru Bunastarea Animalelor.

Pana nu demult, pestii – atat cei din exploatatiile piscicole, cat si cei capturati din habitatele lor naturale – nu au facut subiectul acestor discutii, considerandu-se ca nu percep durerea. Ca atare, notiunea de bunastare a animalelor se aplica doar pentru mamiferele si pasarile de ferma sau cele din mediul natural. Cercetarea stiintifica a infirmat insa ipoteza absentei starilor subiective la pesti (durere, suferinta sau satisfactie, multumire), astfel incat notiunea de bunastare a fost extinsa si asupra acestor specii de animale poikiloterme.

Bunastarea animalelor se refera in ultima instanta la calitatea vietii acestora. Conceptul de bunastare a animalelor are doua laturi, o latura obiectiva si o latura morala, etica (Tannenbaum, 1991; Sandoe si Simonsen, 1992; Fraser, 1999; Raportul catre Parlamentul Norvegian nr. 12 2002/2003 asupra exploatarii animalelor de ferma).

Latura etica (subiectiva) are ca obiect valoarea intrinseca a animalului, modul in care este acesta perceput din punct de vedere axiologic, existand numeroase diferente in functie de practicile sau domeniile de activitate umana (de exemplu, sensul conceptului de bunastare a animalelor este diferit pentru crescatorii de animale si pentru opinia publica, din ce in ce mai preocupata de garantarea bunastarii depline si de asemenea difera intre agricultura conventionala si agricultura ecologica).

Latura stiintifica (obiectiva) are ca obiect totalitatea cunostintelor stiintifice legate de influenta complexa a factorilor de mediu asupra animalului, de modul in care acesta percepe starea sa si de modul in care contribuie diversii factori fiziologici si sociali asupra starii generale a individului respectiv.

Cele doua laturi ale conceptului de bunastare a animalelor: latura stiintifica (obiectiva) si cea etica (subiectiva) sunt legate inextricabil, interactiunile dintre acestea fiind numeroase si complexe.

Cea mai larg acceptata definitie a bunastarii animalelor este cea emisa de Broom. Conform acestui cercetator, “bunastarea animalelor reprezinta starea acestora in raport cu incercarile de acomodare la mediul in care traieste”.

In Raportul din 2005 al Consiliului Norvegian asupra Cercetarii Stiintifice, definitia lui Broom este extinsa asupra psihicului animal: “bunastarea unui animal reprezinta experienta subiectiva a respectivului individ privind starea sa mentala si fizica in raport cu incercarile de acomodare la mediul in care traieste“.

Aplicarea definitiei bunastarii animalelor enuntate anterior asupra pestilor din exploatatii, in timpul transportului si inainte de taiere intampina doua mari dificultati.

In primul rand, exista o lacuna in ceea ce priveste exprimarea emotiilor la pesti. Nu se cunoaste masura in care exista emotii (stari psihice pozitive sau negative) la pesti, ce factori influenteaza si cum sunt acestea exprimate de pesti. Ca urmare, pentru garantarea bunastarii depline a pestilor, este necesara nu numai asigurarea unei stari bune de sanatate si a perfectei functionalitati a organismului, ci si evitarea tuturor factorilor de mediu sau de management care ar cauza durere sau suferinta. Mai mult, este necesara largirea cadrului cercetarii exploratorii in domeniul emotiilor si functiilor cognitive ale acestor specii de animale.

In al doilea rand, pestii sunt exploatati in acvacultura in grupuri mari, ceea ce face foarte dificila observarea diferitilor indicatori de bunastare la nivel de individ.

Pestii prezinta reactii fiziologice de stres similare mamiferelor (Wendelar Bonga, 1997; Iwama et. al, 1997) si pot fi expusi de-a lungul vietii lor economice atat la stres acut, cat si la stres cronic.

Reactia primara de stres implica eliberarea hormonilor de stres (adrenalina, cortizol); ceea ce conduce la reactia secundara, cu stimularea oxigenarii celulare si a transferului de oxigen, mobilizarea substratului energetic si realocarea energiei metabolice in detrimentul functiilor reproductie si a dezvoltarii organismului. Mobilizarea energiei metabolice da organismului posibilitatea sa faca fata stresorului, fapt esential in supravietuirea individului.

In general, reactia de stres are rol adaptativ, insa expunerea repetata sau prelungita poate genera un raspuns maladaptativ (reactia tertiara), caz in care capacitatea de adaptare este depasita si apar diverse tulburari: modificari comportamentale, reducerea consumului de hrana, scaderea greutatii corporale, imunosupresie si scaderea indicilor reproductivi. Supunerea pestilor din exploatatii unor conditii severe de exploatare o perioada mare de timp are consecinte negative asupra sanatatii si bunastarii sau chiar genereaza mortalitate.

Perceperea durerii sau suferintei la pesti a suscitat numeroase controverse de-a lungul anilor, modul in care a fost privita problema influentand major atitudinea fata de aceste animale (conditiile de exploatare, de manipulare sau de taiere). Pentru solutionarea acestei controverse, trebuie analizate doua aspecte: durerea (nociceptia) si perceperea durerii.

Sistemul nervos al pestilor este asemanator celui al mamiferelor, intervenind in transmiterea sensibilitatii dureroase (nociceptiei) provenind de la diferite regiuni corporale catre creier. Cercetari britanice recente (Kirby, 2003) au aratat ca, din cei 58 de receptori cutanati care se gasesc in zona cefalica a pestilor, 22 sunt cu siguranta nociceptori, fiind stimulati de modificarile de presiune si de cresterea temperaturii peste 40 grade Celsius. Exista oameni de stiinta care nu admit existenta perceptiei durerii la pesti, pasari si chiar la unele mamifere, argumentand ca aceste specii sunt lipsite de neocortex – structura responsabila de perceptia durerii la majoritatea mamiferelor (Rose, 2002). In replica, alti cercetatori demonstreaza ca si alte structuri cerebrale pot servi in perceperea sensibilitatii dureroase (Braithwaite si Huntingford, 2004) si, mai mult, pestii prezinta numerosi receptori pentru durere (nociceptori), iar expunerea lor la stres are ca urmare modificari majore ale unor indicatori comportamentali (Sneddon et al., 2003).

Problema existentei suferintei la pesti ca stare subiectiva a acestora este mai complexa decat controversele asupra perceptiei durerii. Cercetari ale lui Chandroo et. al. (2004) au vizat problema constientizarii suferintei la animale, oprindu-se la intrebarea daca pestii au capacitati cognitive similare mamiferelor. S-au efectuat numeroase experimente de invatare, Chandroo argumentand ca unele dintre ele indica abilitati majore de invatare la aceste animale, ceea ce demonstreaza existenta unui constient asemanator mamiferelor superioare.

 

II) PROBLEMELE DE BUNASTARE LA PESTI IN UNITATILE DE EXPLOATARE, IN TIMPUL TRANSPORTULUI SAU IN UNITATILE DE TAIERE

In acvacultura moderna, bunastarea deplina a pestilor semnifica asigurarea unor conditii de exploatare in care aceste animale sa isi poata mentine homeostazia, sa aiba posibilitatea dezvoltarii somatice normale si sa fie protejati de factori fizici de mediu sau de stres. Ca si multe alte animale acvatice, pestii sufera profunde modificari fiziologice si morfologice de-a lungul vietii, de la stadiul de ou pana la acela de individ adult. De aceea, dezvoltarea metodelor si metodologiilor de evaluare a bunastarii pestilor este extrem de dificila, implicand studierea unui mare numar de factori in mod diacronic, de la stadiul de ou la cel de alevin si pana la cel de adult si a relatiilor complexe intre factorii de mediu si cei biologici. Dintre multitudinea de factori care influenteaza bunastarea pestilor o deosebita importanta o prezinta: factorii de mediu fizici si chimici, factorii alimentari, interactiunile sociale, existenta diferitilor agenti patogeni ai pestilor, parazitilor si pradatorilor, dar si procedurile de manipulare, transport si taiere.

Acvacultura este ramura zootehniei care a inregistrat, in ultimele trei decenii, cel mai spectaculos ritm de dezvoltare dintre toate ramurile, la nivel global. Prognozele facute arata ca ritmul isi va mentine curba ascendenta si in viitor. Expansiunea acvaculturii s-a bazat pe exploatatii de tip intensiv, care au generat aceleasi probleme sub raportul bunastarii ca si la celelalte specii de animale. Principalele probleme de bunastare la pesti sunt legate de: parametrii de mediu, furajarea, insusirile genetice, densitatea, manipularea, clasificarea, marcarea, transportul, bolile si taierea.

a) Parametrii mediului

Speciile de pesti atrase in circuitul cresterii si exploatarii intensive au necesitati diferite privind parametrii optimi de mediu sub raportul densitatii, temperaturii; pH-ului, continutului in oxigen, substantelor dizolvate, incarcaturii in substante organice a apei etc. Calitatea apei este esentiala pentru sanatatea si bunastarea pestilor, in consecinta trebuie permanent mentinuta. Din pacate, nu sunt bine cunoscute necesitatile tuturor speciilor de pesti de ferma privind caracteristicile mediului lor de viata, ceea ce atrage probleme de bunastare. Improspatarea redusa si neuniforma a apei atrage dupa sine dezvoltarea eterogena a efectivelor si mareste susceptibilitatea la boli. Lumina artificiala este folosita, atat in eclozionatoare, cat si in anumite sisteme de crestere pentru imbunatatirea indicatorilor economici (spor de crestere, indice de conversie a hranei). Schimbarea brusca a intensitatii luminii genereaza panica, mortalitate, leziuni, stres.

b) Alimentatia

In exploatatiile piscicole, alimentatia este deosebit de importanta si trebuie sa asigure necesitatile nutritionale, pentru a se evita malnutritia. Avantul pe care l-a inregistrat cresterea si exploatarea pestilor in ultima perioada poate fi explicat de formularea completa a ratiilor la pesti si fabricarea furajelor combinate pentru aceste specii de animale (Lymbery, 1992).

Infometarea si/sau reducerea ratiei sunt folosite pentru ajustarea productiei la cerintele pietei. Prin practicele mentionate, pestii pot sa fie mentinuti in viata cu realizarea unui spor variat, dupa necesitati. S-au facut o serie de cercetari, in special la somoni, privind influenta infometarii si/sau reducerii ratiei asupra calitatii carnii la taiere si a consumului specific, dar fara a aborda si problema bunastarii acestora prin masurarea stresului si inregistrarea modificarilor comportamentale. Pestii pot tolera infometarea o perioada considerabila de timp, in functie de specie si de temperatura apei. La temperaturi ridicate ale apei se pot constata fenomene de lovire a ochilor, muscarea cozii sau canibalismul. Din punct de vedere al bunastarii, infometarea trebuie sa fie de durata cat mai scurta.

c) Genetica

Imbunatatirea din punct de vedere genetic a efectivelor de reproductie a vizat in special sporul de crestere in greutate, indicele de conversie a furajelor, fecunditatea, posibilitatea inducerii sexului, tulpinile monosex si poliploide, dar si rezistenta genetica la boli.

Problema pestilor transgenici trebuie tratata ca si pentru celelalte specii de animale cu mare atentie, fara a genera suferinta. Pana in prezent nu s-a stabilit daca tehnicile transgenice au ca rezultat suferinta la pesti.

c) Densitatea

Cresterea densitatii pestilor este o metoda de optimizare a productiei, dar care peste anumite limite poate duce la: stres; comportament agresiv; reducerea calitatii apei, a indicelui de crestere in greutate si a celui de conversie a hranei; injurii fizice ale pielii si aripilor din cauza contactului dintre pesti sau cu peretii bazinelor fixe si plutitoare, vivierelor, juvelnicelor – care reprezinta situsuri de colonizare pentru diferiti agenti patogeni; boli; restrangerea activitatii de inot, respectiv la o bunastare precara.

Densitatea optima a pestilor trebuie determinata pe specii si categorii de varsta, pentru a fi afectata bunastarea acestora. Astfel, densitatea optima pentru somon, pentru care in exploatatii se practica densitati de 15-20 kg/m3 apa (FAWC, 1996), ar fi de 10 kg/m3 apa (CIWF, 2002), iar pentru pastravi, la care in exploatatii se practica densitati de 30-40 kg/m3 (FAWC, 1996), ar fi de 20 kg/m3 (CIWF, 2002).

d) Manipularea, clasificarea si marcarea

La fel ca si celelalte animale atrase in circuitul zootehnic, pestii au un spor individual de crestere in greutate variabil, ceea ce duce la diferentierea somatica a acestora, astfel incat poate aparea agresarea exemplarelor mici de catre cele mari sau/si canibalism. Evitarea agresiunilor si canibalismului se poate face prin lotizari periodice, care presupun prinderea cu plasa sau cu ajutorul prinzatoarelor sau selectoarelor de puiet si pesti.

Lotizarea, indiferent de metoda folosita pentru realizarea ei, produce stres sau vatamari ale pielii, cu pierderea solzilor, afectand bunastarea pestilor (Barton, 1980; Sharpe, 1998). Scoaterea pestilor din apa timp de 3 minute determina cresterea nivelului de cortizol plasmatic de 50 de ori in intervalul de timp de 30 de minute (Arends et al., 1999). Se vor lua toate masurile necesare pentru evitarea abraziunii, smulgerii solzilor sau inlaturarii stratului protector de mucus, care serveste ca bariera fizica si chimica in calea infectiilor, avand un important rol si in osmoreglare si locomotie. Se vor folosi metode sau dispozitive care sa permita mutarea pestilor in acelasi timp cu un anumit volum de apa, metoda de transfer mult mai putin stresanta si mai putin pasibila in a crea injurii (FAWC, 1996).

In ceea ce priveste identificarea pestilor, in decursul timpului, mai mult in scop experimental, s-au folosit diverse metode ca: taierea inotatoarelor in diferite feluri, aplicarea de crotalii interne sau externe si dangalizarea (marcarea termica). Cu exceptia identificarii cu marci interne, celelalte metode pot afecta mai mult sau mai putin bunastarea pestilor.

e) Transportul

Modul de transport al pestilor vii este diferit in functie de scopul si marimea efectivelor implicate. Transportul se poate face cu autovehicule, vapoare, elicoptere, avioane – in recipienti, containere sau pungi din material plastic cu exces de oxigen.

Organizatia de Sanatate a Animalelor Acvatice – AAH – a elaborat in 2006 doua ghiduri privind transportul pestilor: un ghid privind transportul pestilor pe cale terestra si un altul privind transportul pe cale navala.

Indiferent de tipul de containere sau recipienti folositi, acestea trebuie astfel proiectate incat sa nu constituie sursa de vatamari ale pestilor pe timpul calatoriei (sa aiba finisaje netede sau rotunjite, fara parti ascutite).

Supravegherea pe timpul transportului, precum si calitatea igienica necorespunzatoare a apei pot fi la originea stresului, a vatamarii corporale sau chiar a mortii pestilor, in proportie mai mica sau mai mare.

Reducerea stresului pe timpul transportului la pestii de reproductie se poate asigura prin folosirea de anestezice si printr-o perioada de recuperare.

Principalii factori determinati ai nivelului de bunastare a pestilor in timpul transportului sunt: calitatea pestilor, nivelul de oxigen, de N si dioxid de carbon; pH-ul; temperatura si densitatea.

f) Bolile

Adesea exista o corelatie stransa intre practicile de crestere si exploatare a pestilor si incidenta bolilor. In practica piscicola se pot inregistra situatii in care pestii, din cauza conditiilor de crestere si exploatare, pot contracta o serie de boli care sa le afecteze nivelul de bunastare.

Printre bolile diagnosticate enumeram: malformatiile scheletice, afectiunile musculare si oftalmice, consecinte ale unor conditii necorespunzatoare de crestere si exploatare. Bolile mentionate sunt de interes pentru bunastarea efectivelor, dar deopotriva si pentru fermieri, din cauza pierderilor economice pe care le genereaza si pentru consumator, prin afectarea calitatii si sigurantei alimentare a produsului.

Afectiunile scheletice produc la puietul de somoni sindromul gurii cascate ca urmare a faptului ca acestia nu pot inchide gura si nu se pot furaja normal. Sindromul gurii cascate genereaza mortalitate ridicata dupa absorbtia serului vitelin. Cauza acestuia este temperatura prea ridicata a apei in timpul perioadei de incubatie.

Anomaliile tesutului moale la somonul Atlantic se refera la lipsa septului transvers, la schimbari in morfologia cordului sau la modificari topografice (situs inversus). Acestea sunt responsabile de insuficienta cardiaca, toleranta redusa la stres si mortalitatea mare. Pestii cu astfel de afectiuni au performante reduse. Cauzele sunt deficientele in selectia reproducatorilor, inotul insuficient si furajarea intensiva a acestora.

Cataracta la somon este cauza orbirii si se constituie intr-o problema importanta, inregistrand o frecventa ridicata. Somonul orb este agitat, prezinta leziuni corporale si inregistreaza spor de crestere redus.

Bolile bacteriene la pesti au fost controlate in principal prin folosirea intensiva de antibiotice. In prezent, controlul bolilor bacteriene se face prin folosirea vaccinurilor cu adjuvant. Reactiile locale postvaccinale sunt de interes din punct de vedere al bunastarii. Gravitatea reactiilor postvaccinale este mai redusa la exemplarele mai mari de 70 g si la temperaturi ale apei sub 10 °C. Reactiile adverse sporadice manifestate prin aderente, unele reduceri ale sporului de crestere si deformarile spinale nu constituie o piedica in extinderea imunoprofilaxiei.

g) Taierea

Pestii sunt supusi stresului de manipulare pentru imbarcare, pe timpul calatoriei, la debarcare si pe timpul stocarii pana la taiere. Manipularea brutala poate duce, pe langa vatamari corporale, si la moartea pestilor.

Timpul in care pestele este tinut fara apa inainte de taiere, indiferent de metoda folosita, nu trebuie sa depaseasca 15 secunde.

Stabilirea unor proceduri universale de taiere este dificila din cauza particularitatilor diferitelor specii. Astfel, in timp ce crapul si tiparul sunt rezistenti la hipoxie, salmonidele sunt sensibile. In consecinta, nivelul de oxigen in spatiile de depozitare trebuie sa fie optime pentru fiecare specie.

Metodele de taiere sunt diferite, unele dintre ele intra in contradictie totala cu principiile bunastarii animalelor.

Pentru evitarea stresului inutil si a durerii inainte de sangerare este obligatoriu ca pestii sa fie adusi in stare de pierdere a cunostintei (asomare), care trebuie sa dureze pe toata durata sangerarii. Metoda prin care se induce pierderea cunostintei nu trebuie sa genereze stres sau durere.

Taierea pestilor prin metode umane (care sa garanteze bunastarea satisfacatoare a acestora) trebuie precedata de formularea unor programe de sacrificare de catre autoritatile competente (Raportul privind taierea/sacrificarea umana a pestilor, elaborat de organizatia de Sanatate a Animalelor Acvatice – AAH, 2006, care functioneaza in cadrul OIE – Oficiul International de Epizootii).

Metodele de asomare a pestilor sunt de 2 categorii: mecanice si fizice/chimice.

Metodele mecanice cuprind: asomarea prin percutie; asomarea prin intepare, patrundere sau Iki-jime; asomarea prin impuscare.

Metodele fizice/chimice cuprind: electroasomarea; adaugarea de substante chimice in apa (benzocaina hidroclorhidrica, izo-eugenol, metacaina, metomidat hidrocloric, rotenol).

In afara metodelor de asomare si euthanasiere a pestilor anterior prezentate, acceptabile din punctul de vedere al asigurarii bunastarii acestora, exista metode total inacceptabile, producand acestora suferinta: utilizarea CO2 singur sau in combinatie cu racirea apei; baile de sare sau de amoniu utilizate la tipari; asfixierea pestilor, deosebit de inumana, avand in vedere faptul ca sensibilitatea pestilor nu dispare in timpul inducerii lente a acestei metode; exsangvinizarea (sangerarea) – in situatia in care se aplica la pesti care nu au fost anterior asomati.

Exista si alte metode de sacrificare a pestilor, dintre care se mentioneaza decapitarea (provocarea mortii prin ischemia cerebrala secundara detasarii capului cu ajutorul cutitelor sau ghilotinelor, acceptabila doar in masura in care este precedata de anestezie) si macerarea (folosita pentru distrugerea oualor embrionate si larvelor – alevinilor).

III) METODOLOGIA DE EVALUARE A BUNASTARII LA PESTI

Ca si pentru celelalte animale de interes economic, evaluarea bunastarii la pesti se poate realiza prin una dintre urmatoarele metode: pe baza indicatorilor comportamentali, pe baza sistemelor si practicilor de management, pe baza sistemelor numerice integrative si prin sistemul HACCP.

In ceea ce priveste indicatorii comportamentali, acestia sunt mai dificil de aplicat la pesti, animale care nu prezinta raspunsuri vocale, faciale sau posturale. Cresterea incidentei manifestarilor de comportament agonistic al pestilor (proactiv) este un semnal de bunastare precara. Comportamentul agresiv la nivel de individ se masoara cu ajutorul indexului de dominanta (numarul de manifestari agresive ale individului/ numarul de manifestari agresive la nivel de grup x 100) sau a gradului mediu de consum din tainul comun (consumul mediu individual de pelete de furaj/consumul total de pelete la nivel de grup x 100). Pentru interpretarea bunastarii pestilor se mai pot utiliza urmatorii indicatori comportamentali: inotul hieratic (ataxia) sau inotul la suprafata, deschiderea gurii sau operculelor sau gruparea pestilor langa dispozitivele de aerare a apei (secundar bolilor branhiale sau continutului deficitar al apei in oxigen), inapetenta, inotul in cerc sau cresterea incidentei sariturilor din apa (care releva parazitozele sau calitatea scazuta a apei), modificarile de culoare. Astfel, hipermelanoza generalizata a pestilor releva, indiferent de specie, ca acestia sunt supusi stresului cronic; in timp ce o coloratie mai deschisa (paloarea) releva de regula discomfortul datorat virozelor sau bacteriozelor.

Pentru evaluarea etogramei la pesti, cu referire in special la mobilitatea acestora in bazine sau in recipientii de transport, se pot utiliza metode non-invazive de ultima generatie, de tipul inregistrarilor video sau chiar a telemetriei (Smart Tag-uri pentru masurarea frecventei respiratorii la pestii din bazinele piscicole: www.seafoodplus.org, www.thelma.no). De asemenea, indicatorii comportamentali isi dovedesc din plin utilitatea in situatiile in care se evalueaza influenta diferitilor factori din mediu extern/intern asupra bunastarii, sub forma studiilor de preferinta si a celor de aversiune.

Sistemele de management al exploatatiilor piscicole sunt indicatori de bunastare usor de definit si masurat, care integreaza: modul de furajare, compozitia ratiei, existenta programelor de profilaxie si control al bolilor de nutritie si metabolism, densitatea de stocare in bazine sau in recipientii de transport, existenta, relevanta si actualitatea programelor de control al bolilor infecto-contagioase si parazitare (pancreatita necrotica infectioasa, septicemia hemoragica virala, furuncoloza, hidropizia infectioasa, branchiomicoza, saprolegniaza, coccidioza, liguloza, arguloza etc.) pentru exploatatia respectiva. Factorii referitori la practicile de management (e.g. profesionalismul si aptitudinile practice ale ingrijitorilor) sunt mai greu de masurat, fiind imposibila practic notarea acestora in cadrul unei singure vizite in ferma.

Evaluarea bunastarii pe baza sistemelor numerice integrative este cea mai raspandita metoda de evaluare la speciile de mamifere si pasari de ferma. Caracterul integrativ al acestora deriva din faptul ca reunesc factorii referitori la conditiile de adapostire si la sistemele si practicile de management (engeneering-based parameters) cu factorii comportamentali si cei patologici (animal-based parameters). Din cauza diferentelor esentiale ale pestilor in raport cu vertebratele superioare, diferente atat de ordin fiziologic (temperatura corporala si dinamica acesteia, acestea fiind specii poikiloterme), cat si ecologic (vulnerabilitatea fata de calitatea precara a apei sau poluarea acesteia) sau etologic (patternuri comportamentale complet diferite de ale mamiferelor); factorii sau grupele de factori apartinand grilelor de evaluare a bunastarii mamiferelor sau pasarilor nu pot fi extrapolati la pesti.

In cadrul proiectului COST 867 s-au facut primii pasi in acest sens (Burchmannn K., 2006). Indicatorii de bunastare obiectivi (objective welfare indicators – OWI) se clasifica in 2 mari categorii: directi (care se refera la pesti) si indirecti (care se refera la conditiile asigurate acestora: calitatea apei, management etc.). Indiferent de tip, acestia pot fi definiti ca operationali, atunci cand pot fi imediat corectati, ceea ce conduce la ameliorarea rapida a statusului pestilor, si stategici, care necesita o perioada de interventie mai indelungata.

Grupul 1 de lucru al proiectului metionat a elaborat o cheie de evaluare a bunastarii la pesti care grupeaza acesti indicatori sub forma a patru tabele. In primul tabel sunt reuniti indicatori directi (marimea pestilor, factorul pentru starea de intretinere, starea si culoarea pielii, operculelor si inotatoarelor, musculaturii epaxiale si hipaxiale, culoarea organelor si prezenta diferitelor malformatii, apetitul si prezenta comportamentul de aspirare a aerului la suprafata bazinelor) si indicatori indirecti (densitatea, mortalitatea in efective, marimea unitatii piscicole). In cel de-al doilea tabel sunt reuniti parametrii de calitate a apei (temperatura, salinitate, pH, viteza de curgere, consum biologic de oxigen, N amoniacal, nitrati, nitriti, turbiditate, fosfati). Tabelul 3 se refera la alimentatia pestilor (structura ratiilor si salubritatea hranei), iar tabelul 4 la virozele, bacteriozele si parazitozele specifice.

Evaluarea bunastarii pe baza sistemului HACCP a fost propusa de catre Grandin (1998) si adoptata la scara larga in Statele Unite ale Americii. La ora actuala si in Europa (Olanda, Germania) se fac deosebite eforturi pentru introducerea sistemelor de evaluare a bunastarii avand la baza principiile HACCP. Pentru pesti, printre punctele critice de control care ar putea intra in componenta unui sistem de evaluare a bunastarii pe baza HACCP mentionam: starea generala a individului sub raportul suprafetei cutaneo-mucoase; continutul de amoniac din apa; oxigenul dizolvat din apa; salinitatea apei; densitatea de stocare. Atat pentru salmonidele din exploatatii, cat si pentru cele pescuite, se poate utiliza ca indicator de bunastare factorul pentru starea de intretinere (K), acesta refelectand conditiile de furajare ale pestilor. Factorul prezinta variatii largi, sub influenta numerosilor factori fiziologici, care fluctueaza de-a lungul etapelor dezvoltarii (alevini, tineret, reproducatori adulti). Parametri asemanatori, care se refera la raportul lungimea/greutatea pestilor au fost propusi si de catre Anderson si Neumann (1996) pentru monitorizarea starii acestora la nivel populational, in bazinele piscicole sau in ape naturale. Factorul pentru starea de intretinere se calculeaza cu formula (10N x W)/L3 (unde W reprezinta greutatea pestelui in g, L reprezinta lungimea pestelui in mm de la extremitatea cefalica la limita posterioara a inotatoarei caudale, N reprezinta un coeficient determinat prin studii repetate pe un numar foarte mare de pesti si are valoarea de 5). In functie de acest factor, starea de intretinere a pestilor se incadreaza ca: excelenta – k peste 1,6; buna – k peste 1,4; acceptabila – k peste 1,2; precara – k peste 1; foarte precara – k intre 1 si 0,8.

Dificultatea aplicarii strategiilor de tip HACCP pentru evaluarea bunastarii la pestii din unitatile de exploatare si pentru optimizarea continua a acesteia rezida in aceea ca efectul fiecarui punct critic in parte asupra bunastarii nu se poate stabili cu exactitate. Diversi factori – cum ar fi densitatea de stocare – isi exercita efectul prin intermediul altora – cum ar fi calitatea apei si comportamentul pestilor (Ellis si altii, 2002; Turnbull si altii, 2005; citati in raportul Welfare of fish in european aquaculture de la a 162-a intalnire a CSO: 14-15 iunie 2005).

Evaluarea bunastarii animalelor pe timpul transportului se realizeaza pe baza: indicatorilor comportamentali, indicatorilor fiziologici, indicatorilor biochimici, mortalitatii pe timpul transportului, a injuriilor si leziunilor carcaselor (The welfare of animals during transport -details for horses, pigs, sheep and cattle, Report of the Scientific Committee on Animal Health and Animal Welfare, 11 martie 2002).

Din sfera indicatorilor comportamentali, pentru stabilirea bunastarii pestilor in timpul transportului sunt posibil de utilizat: stabilirea nivelului de agresivitate intraspecifica si determinarea intensitatii reactiilor de evitare a situatiilor stresante.

In ceea ce priveste indicatorii fiziologici, s-a emis posibilitatea determinarii bunastarii pestilor pe baza activitatii cardiovasculare, a frecventei ventilatorii (Barreto LE, Volpato GL, 2004), a parametrilor hematologici care releva mentinerea presiunii osmotice si a izohidriei: presiunea osmotica, pH-ul sanguin (analize propuse in cadrul intalnirii COST din La Rochelle 1999). Dintre acestia, mai avantajoase sunt determinarea ratei cardiace si ventilatorii, metode non-invazive, deci recomandabile din punctul de vedere al asigurarii bunastarii depline a pestilor. Cresterea frecventei cardiace/ventilatorii releva stresul, care are drept consecinta bunastarea precara a pestilor.

Cel mai frecvent utilizati in determinarea nivelului de bunastare a animalelor in timpul transportului, indicatorii biochimici reunesc un spectru larg de analize de laborator, dintre care, pana in prezent, pentru stabilirea nivelului de stres la pesti (deci ca indicatori de bunastare precara) se utilizeaza dozarea ACTH-ului, cortizolului plasmatic si a colesterolului (Dutta T, Acharya S, Das M.K.,2005; Veiseth E., Fjaera S.O., Bjerkeng B., Skjervold P.O., 2006).

Evaluarea bunastarii la animalele inainte de taiere/sacrificare se realizeaza de regula prin sistemul HACCP, monitorizand urmatoarele puncte critice de control: eficienta asomarii animalelor, procentul de animale constiente dupa asomare, manifestarile vocale ale animalelor, alunecarile si caderile animalelor, procentul de animale dirijate prin impulsuri electrice (cu bastoane electrice). Datorita particularitatilor pestilor, isi pastreaza aplicabilitatea doar primele doua puncte critice de control, la care ulterior s-ar putea adauga altele.

Pentru monitorizarea potentialelor puncte critice de control ale bunastarii pestilor, respectiv eficienta asomarii si procentul de pesti constienti dupa asomare, se va lua in considerare faptul ca buna asomare a pestilor se caracterizeaza prin: incetarea miscarilor respiratorii (operculare); pierderea reflexului evocarii vizuale (raspunsul electric cerebral aparut in urma stimularii vizuale, masurat cu electrozi plasati in zona cefalica); pierderea imediata a reflexului vestibulo-ocular (nistagmusul rotator); lipsa reflexului caudal, dar si a altor semne de activitate musculara (AAH MAR 2006 Report).

 

IV) LEGISLATIA PRIVIND PROTECTIA PESTILOR IN EXPLOATATII, IN TIMPUL TRANSPORTULUI SI IN UNITATILE DE TAIERE

In comparatie cu animalele de ferma terestre, problema bunastarii pestilor si a crearii premiselor legale ale acesteia nu a preocupat atat de mult consumatorii de produse de origine animala, producatorii sau initiatorii de legi. Situatia este generata de 3 cauze:

-     in general, aceste animale nu sunt percepute de catre opinia publica ca fiind dotate cu simtaminte si nu genereaza compasiunea in masura in care o genereaza animalele homeoterme, mai apropiate de oameni pe scara filogenetica;

-     inca nu s-a ajuns la un consens in lumea stiintifica asupra problemei perceptiei durerii sau suferintei de catre pesti;

-     acvacultura industrializata, la scara larga, s-a dezvoltat relativ recent (Wolffrom si Dos Santos, 2004).

Totusi, in ultimii ani s-a inregistrat o crestere a interesului pentru bunastarea pestilor in general si in special din acvacultura, in contextul numeroaselor studii stiintifice care sugereaza existenta durerii si suferintei ca stari subiective la pesti, precum si a rapoartelor care descriu conditii improprii de crestere si exploatare a pestilor, de multe ori in detrimentul starii de sanatate si bunastarii acesteia.

Primul document in care este pusa problema bunastarii la pesti este Protocolul 33 al Tratatului de la Amsterdam (1997). Ulterior, OIE si EFSA (European Food Safety Agency) isi formeaza grupuri de lucru pe probleme de bunastare la pesti.

La ora actuala, urmatoarele acte normative europene reglementeaza domeniul acvaculturii si al protectiei pestilor din exploatatii, in timpul tranportului si inainte de taiere:

-      Comunicatul comisiei Consiliului European si a Parlamentului European intitulat Strategia de dezvoltare durabila a acvaculturii europene (Brussel 19.9.2002);

-     Recomandari asupra pestilor din exploatatii, act elaborat de Comitetul Conventiei Europene asupra protectiei animalelor de ferma (5 decembrie 2005) si care a intrat in aplicare la 5 iun.2006;

-     Declaratia comuna a OIE, Consiliului Europei si Uniunii Europene cu titlul Bunastarea animalelor in Europa: realizari si perspective, adoptata in iunie 2006 (declaratia sprijina cooperarea in toate activitatile conexe domeniului bunastarii animalelor – de la initiarea actelor normative, la instruirea medicilor veterinari si a tuturor celor implicati);

-     Conventia asupra protectiei animalelor in timpul transportului international, adoptata de Consiliul Europei la 11 iunie 2003 si intrata in aplicare de la 14 martie 2006;

-     Directiva 78/659/EEC pentru protectia cursurilor de apa in vederea mentinerii populatiilor de pesti.

 

Pe continentul american, cel mai mare interes in acest domeniu il manifesta Canada. Interesul este concretizat intr-o lege specifica de protectie a pestilor (1997) si in numeroase ghiduri (privind transportul, utilizarea pestilor in scopul cercetarii si in alte scopuri stiintifice etc.).

Cele mai cunoscute organisme care s-au implicat activ in protectia si bunastarea pestilor sunt: Consiliul Europei; Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (EFSA) – in cadrul careia functioneaza grupul de lucru AHAW, care a publicat doua documente legate de bunastarea pestilor: unul cu referire la transportul acestora si unul la metodele de asomare/euthanasiere; OIE (care enunta diverse aspecte legate de sanatatea si bunastarea pestilor in publicatia sa anuala – Codul acvatic); FAWC (care a elaborat un raport privind bunastarea pestilor din exploatatii inca din 1996); comisia europeana de protectie si sanatate a consumatorilor si cea de afaceri maritime si piscicole.

La nivel european, s-au derulat sau se deruleaza numeroase proiecte de cercetare legate de bunastarea pestilor: FASTFISH, WELLFISH, WEALTH, AQUAFIRST, FINEFISH.

 

 

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Anderson, O.R., Neumann R.M (1996) – Length, weight and associated structural indices, p. 447-482 In: L.A. Nielsen & D.L. Johnson (Eds). Fisheries Techniques. Bethesda, American Fisheries Society, p. 732

Barreto LE, Volpato GL (2004)- Caution for using ventilatory frequency as an indicator of stress in fish, Behav Processes, 66 (1): pp. 43-51

Broom, DM (1991) – Animal welfare – concepts and measurement, Journal of Animal Welfare

Broom, DM (1993) – An usable definition of animal welfare, J. Agric. Environ. Ethics (6) – Special Supplement (2)

Broom, DM (1996) – Animal welfare defined in term of attempts to cope with environment, Acta Agric. Scand., Sect. A, Animal Sci. Supplementum (27)

Davis K.B, Small B.C (2006). – Rates of cortisol increase and decrease in channel catfish and sunshine bass exposed to an acute confinement stressor, Comp Biochem Physiol C Toxicol Pharmacol. ; 143(1):134-9

Davie PS, Kopf RK. – Physiology, behaviour and welfare of fish during recreational fishing and after release, N Z Vet J. 2006 Aug;54(4):161-72

Decun, M. (2004) – Etologia, bunastarea si protectia animalelor, Editura Mirton, Timisoara

Dutta T, Acharya S, Das MK (2005)- Impact of water quality on the stress physiology of cultured Labeo rohita (Hamilton-Buchanan), J Environ Biol.; 26(3):585-92

Flik G, Klaren PH, Van den Burg EH, Metz JR, Huising MO (2006) – CRF and stress in fish, Gen Comp Endocrinol.;146(1):36-44

Håstein T, Scarfe AD, Lund VL. – Science-based assessment of welfare: aquatic animals, Rev Sci Tech. 2005 Aug;24(2):529-47

Iwama GK. – The welfare of fish, Dis Aquat Organ. 2007 May 4;75(2):155-8

Kestin S., Lines J. (2004) – Electrical tunning of fish: the relationship between the electric field strength and water conductivity, Aquaculture 241, pp. 219-234

Kirby A. (2003) – Fish do feel pain, scientists say, (http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/     2983045.stm)

Rose, J.D. (2002) – The neurobehavioral nature of fishes and the question of awareness and pain, Reviews in Fisheries Science, 10: 1-38

Teusdea V. (2005) – Bunastarea si protectia animalelor, Editura Omega Print, Bucuresti, 2005

Turnbull JF, Kadri S. – Safeguarding the many guises of farmed fish welfare, Dis Aquat Organ. 2007 May 4;75(2):173-82

Veiseth E, Fjaera SO, Bjerkeng B, Skjervold PO (2006) – Accelerated recovery of Atlantic salmon (Salmo salar) from effects of crowding by swimming, Comp Biochem Physiol B Biochem Mol Biol.; 144(3): 351-8

Volpato GL et al. – Insights into the concept of fish welfare, Dis Aquat Organ. 2007 May 4;75(2):165-71

***-   http://www.feap.info/consumer/codes/Conduct/FChusbandry_en.asp

***-   http://www.imr.no/__data/page/4998/No_9_What_is_Life_Like_for_a_Farmed_Fish.pdf

***-   http://www.fawc.org.uk/reports/fish/fishrtoc.htm

*** – http://ec.europa.eu/fisheries/publications/farmedfish_en.pdf#search=%22farmed% 20fish% 20behavi ur%22

*** – http://www.dse.vic.gov.au/dpi/nreninf.nsf/fid/3419551954B49B13CA256E7200220896

*** – http://www.g-feuerstein.com/Presse/fishpain.htm (Rose, J. D. – Do fish feel pain, 2002)

*** – AAH mar 2006 Report: Guidelines for the slaughter of farmed fish for human consumption

*** – The welfare of animals during transport (details for horses, pigs, sheep and cattle), Report of the Scientific Committee on Animal Healt and Animal Welfare adopted on 11 march, 2002

*** – Report Welfare of fish in european aquaculture, 162nd CSO Meeting, 14 – 15 June 2005

*** – http://www.aphis.usda.gov/import_export/animals/oie/aquatic_mar06.shtml

*** – http://www.vet.ed.ac.uk/animalwelfare/Fish%20pain/welfare.htm#FARMED

*** – http://www.oie.int/eng/normes/fcode/en_partie_1.htm

*** – http://www.thefishsite.com

*** – http://www.profetpolicy.info

*** – http://www.fao.org/docrep/009/af000e/AF000E00.htm#TOC

*** – http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/legalcooperation/biological_safety%2C_use_of_animals

/Farming/Rec%20fish%20E.asp

*** – http://www.fiskeriforskning.no/fiskeriforskning/publikasjoner/rapporter/welfare_in_farmed

_fish

*** – http://www.qp.gov.bc.ca/statreg/stat/F/97021_01.htm#section1

*** – http://www.seafoodplus.org

*** – http://www.thelma.no